Mereu
învăţăm să zburăm
ne cresc aripi
de care ştie doar sufletul,
visând îi ascultăm cântecul
ne facem castele din închipuire
şi vrem să adunăm în ele
doar iubire
ne înălţăm apoi tot mai sus
dar tristeţea lucrează în noi
şi totuşi,
pasărea albă
ne cheamă spre alte orizonturi
şi ascultăm
cântecul din noi.
Melancolia danseaza in fata noastra
si schimba culorile zilei
uneori in galben,
alteori in rosu.
rar in albastru sau verde,
melodii
si uneori un gand stingher
care se pierde
Citim tot timpul. Citim pentru a pierde timpul. Sau pentru a-l castiga.Citim ca sa vorbim despre ceva...sau poate ca sa scriem un blog. Ne imaginam locuri nemaipomenite, fantazam despre orice, ne dorim iubiri ideale descrise cu lux de amanunte in carti. Cartile noastre. Un profesor de la Litere Cluj zicea ca noi suntem mereu insotiti de biblioteca noastra. Viata e ea insasi o carte frumoasa, prin paginile pe care le scriem zilnic, pagini reusite sau nu, depinde de zilele pe care le traim. Zile cu soare , cu ploaie sau inghet. Apoi, momentele in care viata ne pune la incercare, aventura de zi cu zi, toate acestea exista in paginile noastre. Visele si sperantele noastre, duritatea sau dulcegariile vietii exista in carti pentru ca le traim noi, existam in lume pentru a ne scrie propriile noastre destine.
Mereu ascultam muzica, dar ma gandesc la un lucru: oare stim sa o ascultam ? Oare punem suflet in ea, ca doar cel care a compus-o si cel care a interpretat-o sigur au pus. De multe ori cred ca muzica trece pe langa noi, fara sa o observam. Suntem ocupati, prea ocupati de multe ori cu altceva, nu stim sa o traim., Apoi, la petreceri, punem manele, stim care e calitatea lor, dar publicul lor e prea beat de multe ori ca sa asculte acest tip de muzica. Avem muzica pt petreceri, distractii, muzica pt bucurii si dureri, pentru singuratate...Muzica frumoasa, care ne mangaie auzul.Totuil e sa punem suflet in ea.
Vin Pastile, cu frumusetile si bucuriile lor, vopsim oua, ne imbracam frumos si gatim bunatati. e unul din momentele de peste an cand ne gandim la celalalt, cand suntem mai buni si mai iertatori. Ne gandim(sau ar trebui sa o facem) ca Iisus s-a jertfit pentru pacatele noastre, ca trebuie sa fim buni si iertatori pentru ca si El a fost astfel. Lumea este frumoasa in diversitatea ei de forme si culori si trebuie sa o pastram asa. Daca ne-am gandi in fiecare zi asa, nu doar de sarbatori, poate nu ne-am mai certa asa de des si am fi mai buni. Sa intampinam ,deci , Pastile cum se cuvine , cu iubire si lumina in suflete si cu grija si respect fata de cel de langa noi.
Lumea din vis era plina de flori, de fluturi si mirosea a portocale si a cirese. lacrimioare, liliac, lalele, curtea mare, plina de iarba. Un catelus si un copil admirandu-le. Totul intr-un colt uitat de lume, unde nimeni nu credea ca mai exista frumuseti. Soarele lumina acest frumos vis, cerul era albastru, iar prin aerul ca matasea se jucau fluturii. Ce frumos era. Si cantau mii de pasari, era doar prietenie si bunastare... dar m-am trezit. Am revenit la banalitate, cu o cafea in fatza. Dar nimeni, nimeni nu o sa stie taina visului din sufletul meu. Am visat un loc de care imi va fi mereu dor.
Aici, unde nu esti tu, unde ecoul nu raspunde, unde lumina si intunericul soptesc, aici unde nu sunt ei si doar soaptele inimii vorbesc, aici numai visele vibreaza, dorintele surde la care nimeni, nimeni nu raspunde
Muzica sufletului, muzica viselor, cristale ciocnindu-se, maini atingandu-se cocori plutind spre infinit cerul albastru si sangele infierbantat de cantec, dans infinit izvorat din picuri de suflet
Lumea mea e plina de culoare, verde, albastru si rosu, indigo, plina de muzica si soare suflete inotand peste marginea timpului isi acorda chitara zambind durerile-culori devin sunete in acorduri perfecte durere si-ncantare, zbor si cadere o lume cu forme si spectre
Noptile lungi, vis cu ingeri micuti si albi, speranta revederii, stele lucind peste mainile albe si focuri aprinse in salbe, strigat in pustiu dupa lumina stinsa, lacrimand, iar tu ma astepti intr-un colt de gand.